Categorie: Fursecuri / Biscuiti

Reteta publicata JOI 04.02.2021 - 13:58

Vizualizari: 1679

Madeleines (Madlene)

Reteta de madeleines sau madlene este demult pe lista mea, dar imi lipsea lucrul esential: forma. Asta pana cand, intr-o zi sotul meu s-a intors de la cumparaturi si mi-a zis: `Ti-am luat si o forma de briose ciudate`. Si cand m-am uitat, era o forma de madlene, este adevarat ca mini madeleines. Asa ca acum nu am mai avut nicio scuza! Zgarcita de mine si-o dorea de ceva timp, insa mereu gaseam un motiv: ca nu mai am loc, ca am prea multe, ca fac rar, ca, ca… Si uite ca i-am gasit si loc, si am constatat ca nici nu am asa de multe forme de prajiturici.
Daca stai si te uiti la madeleines, nici nu iti dai seama de ce pot ele sa ascunda. Nu, nu, madlenele nu sunt niste simpli biscuiti cu unt sub forma de scoica, care pare ca are si o perla in interior. Nu sunt doar niste prajituri cu o crusta usor crocanta, dar moi si pufoase la interior. Nu sunt numai un desert rapid si usor. Madlenele sunt mai mult de atat!
Prima data cand am auzit de madlene a fost acum foarte multi ani, cand am citit primul volum din `In cautarea timpului pierdut` al lui Proust. Tin minte ca m-a fascinat descrierea lui: `Intr-o zi de iarna, intorcandu-ma acasa, mama, vazand ca imi este frig, imi propuse, impotriva obiceiului meu, sa beau putin ceai. Am refuzat la inceput si, nu stiu de ce, m-am razgandit. Ea trimise dupa una din prajiturile scurte si durdulii numite madlene, care parca ar fi fost turnate in ghiocul scobit al unei scoici Saint-Jacques. Si curand, in mod masinal, coplesit de ziua mohorata si perspectiva trista a zilei de maine, am dus la gura o lingurita de ceai in care inmuiasem o bucata de madlena. Dar chiar in clipa in care inghititura amestecata cu firimiturile prajiturii imi atinsera cerul gurii, am tresarit, atent la lucrul extraordinar care se petrecea cu mine. O placere fermecatoare ma cuprinse, ma izolase, fara sa am notiunea ce o pricinuise. Si dintr-o data vicisitudinele vietii imi devenira indiferente, problemele sale inofensive, efemeritatea iluzorie – aceasta noua senzatie avusese efectul pe care iubirea il are, acela de a ma umple de esenta; sau mai degraba aceasta esenta nu era in mine, ci ma definea. Am incetat sa ma simt mediocru, contingent, muritor….. Am simtit ca totul era legat de gustul ceaiului si a madlenei, dar ca trecuse dincolo de aceasta limita de un infinit de ori.`
Cu toate ca la el madlenele erau mai degraba metafora si filosofie, decat chimie si cofetarie, mi se parea ca aceste fursecuri cu unt sunt magice. Si chiar sunt, asa cum o paine calda scoasa din cuptor, un orez cu lapte, o ciocolata de casa sau o mancare de cartofi trezesc in noi amintiri si gusturi si ne declanseaza memoria involuntar.
Conform Larousse Gastronomique, originea madlenei facute atat de celebra de Proust, este inca neclara. Unii i-o atribuie lui Avice, chef al omului politic francez Talleyrand. Cei mai multi sustin ca madlena a aparut in oraselul francez Commercy (provincia Lorraine, Franta), cu mult inainte de episodul descris in romanul lui Proust. Mai exact, sub domnia lui Stanislas Leczinski, Duce de Lorena. Legenda spune ca in timpul unei vizite desfasurate in 1755 la castel, o tanara servitoare care il inlocuia pe patiserul Ducelui a trebuit sa pregatesca prajiturile. Si cum singura reteta pe care o stia era cea a acestor prajituri cu unt asta a facut. Ducelui i-a placut atat de mult, incat a dat ordin ca prajiturica sa fie reprodusa si la curtea sa si a numit-o Madeleine, dupa numele fetei. Fiica sa, Marie, casatorita cu Regele Ludovic al XV-lea, a dus, la randul sau, moda madeleinelor si la curtea regala de la Versailles. Asta este o poveste romantica… Si mai sunt. Una dintre ele spune ca niste calugarite ale manastirii Sf. Maria Magdalena (Sf. Madeleine) au facut si vandut fursecurile pentru a se intretine. Dupa revolutia franceza, manastirea a fost inchisa, iar calugaritele ar fi vandut reteta brutarilor din oras pentru o suma mare de bani. Povesti…
Astazi, toti marii Chefi ai lumii au propria lor versiune de madlene, care au devenit atat de emblematice pentru patiseria franceza, incat chiar au fost alese sa reprezinte Franta la Ziua Europei in 2006, in cadrul initiativei culturale Cafe Europe. Sunt o multime de variante, de la madlene simple la cele cu ciocolata, cu nuca, cu citrice, cu apa de trandafiri, ori in doua culori.
Doamne, cat am scris! Din nou!!!! Cand puteam sa descriu madeleinele in cateva cuvinte! Oua, unt, faina si zahar, ca orice biscuit de casa si rezulta niste prajiturele-fursecuri cu unt, mici, pufoase si absolut delicioase! Care merg perfect langa o cana de ceai ori de lapte cald, o cafea, fie la micul dejun, fie oricand! Noi le-am inmuiat in ceai, ca matusa lui Proust, Leonie, le-am savurat cu nesat si parca ne-am vazut in domnitorul ei intr-o zi de duminica, dar si in mijlocul gradinilor pline de flori, in bucataria pitoreasca sau in sufrageria sa orientala. Neaparat sa le incercati! Sa va fie de folos!

Vezi reteta