Categorie: Placinte dulci

Reteta publicata JOI 25.11.2021 - 11:43

Vizualizari: 3333

Placinta cu Mere de Post

Placinta cu mere de post este acea prajitura simpla care ma duce cu gandul la copilarie, la momentele frumoase din casa bunicii, care facea cea mai buna placinta cu mere, la mirosul de scortisoara care umplea casa ei, la zilele fara griji. Si, desi incerc de obicei tot felul de retete, sa zicem mai deosebite, fac ce fac si ma intorc la placinta cu mere cu foi de casa, care imi aminteste de parfumul copilariei.
Nu era toamna sau iarna in care bunica sa nu faca de cateva ori o placinta frageda cu mere. Mai bine zis, nu era sfarsit de saptamana in care sa nu puna pe masa o prajitura. Se descurca cu ce gasea la indemana, iar in perioada postului cel mai des ne facea, evident, o placinta simpla cu mere. Mai ales ca, fiind mai aproape de munte, erau fructele care nu ne lipseau.
Adevarul este ca in acele vremuri era greu sa gasesti ingrediente sofisticate si prajiturile copilariei noastre par acum banale. De fiecare data cand ne era pofta de ceva bun, ea facea un aluat cu ulei si sifon si pregatea cea mai buna placinta cu ce gasea prin casa. Nu era nimic pretentios, dar reusea sa faca din cateva ingrediente banale, pe care le avea tot timpul in camara, cea mai frageda foaie de placinta. O umplea, dupa sezon, cu spanac proaspat cules din gradina, cu ciuperci adunate din padure, cu merele cazute din batranul pom din fata casei, cu unul din dovlecii stivuiti in curte, iar iarna cu varza murata din butoi. Daca stau sa ma gandesc bine, era un fel de foietaj de post, desi este mult prea mult spus. Reteta pentru foile de placinta cu apa minerala si ulei evident ca a preluat-o si mama si-mi amintesc ca intr-o perioada mai grea facea din aceste foi fragede de post chiar si strudele, saratele si cornulete.
Pentru multi par povesti din alte vremuri, dar asa era atunci. Greu? Da, insa noi copiii nu simteam, singura noastra grija era sa ne spalam pe maini si sa mancam tot din farfurie. Asa ca, e de inteles de ce genul asta de placinta cu mere cu aluat fraged era `prajitura casei`, incat bunica o facea o ochii inchisi.
Este o prajitura economica, cum erau si timpurile. Acum, cand dulciurile cu multa crema sunt la moda, cat mai multa ciocolata si cat mai mult zahar, o prajitura cu mere de post pare sa nu-si mai gaseasca locul prin bucatarie. Mie insa imi place la fel de mult, chiar mai mult! Desi iubesc orice prajitura cu mere, asa cum ati observat.
Stiu, sunt nostalgica! Dar nu are cum sa nu-ti placa! Uneori bunica punea in umplutura de mere si stafide, vanilie, coaja de lamaie sau cateva nuci rumenite si maruntite, insa baza era scortisoara. Iar in bucatarie mirosea de lesinai de pofta, iar noi trebuia sa asteptam ca placinta cu mere sa se raceasca. Chin!!! Pentru ca foaia de placinta, desi este frageda de nici nu ai zice ca este de post, pe masura ce sta se inmoaie si devine si mai buna. Tin minte ca bunica o facea cu o zi inainte si, dupa ce se racea complet, o punea in camara pana a doua zi dimineata, iar noi tot ne faceam de lucru pe langa ea. Tot speram sa-si faca mila de noi si sa taie un coltisor de placinta frageda si aromata. Si, de cele mai multe ori, chiar se intampla asta, ca doar nu putea sa-si lase nepotii fara sa-i rasfete.
Iar m-am intins la vorba, cum se intampla de fiecare data cand fac una din retetele copilariei. Povestea pe scurt? Aveam niste mere de la mama, nu foarte aratoase, dar cele mai gustoase si mai sanatoase. Si era clar ca nu se putea altfel decat sa ajunga intr-o placinta cu mere simpla, cu foi facute in casa si cu muuuuulta umplutura. Sunt sigura ca daca o cautati in caietul bunicii sau al mamei, o sa gasiti reteta de placinta cu mere de post, poate in linguri (asa cum o am si eu) sau placinta cu mere de post cu apa minerala. Sa va fie de folos si sa va aduca bucurie!

Vezi reteta