Categorie: Aperitive

Reteta publicata VINERI 21.12.2018 - 16:42

Vizualizari: 1984

Choux Aperitiv cu Crema de Branza

Am avut si eu cateva dorinte in ultimul an. Printre ele sa fac choux si Pavlova. Asta desi sunt poate printre putinii oameni de pe planeta asta care nu sunt fani eclere sau choux a la crème. Bine, cred ca v-ati obisnuit deja cu ciudateniile mele! Insa vazusem eu ca poti sa faci si choux aperitiv, asa ca numai bine pentru mine! Asta pentru ca reteta de baza a aluatului oparit pentru choux sau eclere este aceeasi, fie ca umplutura este dulce sau sarata.
Asa ca am tot incercat. Daca la Pavlova am reusit din prima, cred ca a iesit ok, la cojile pentru choux nu a fost atat de simplu pe cat parea. Aluatul oparit parea ca iese bine, insa ceva se intampla. Parca ma vedeam facand cheesecake-ul japonez!
Si dai si citeste, desi se spune ca este foarte simplu, de la Julia Child si Martha Stewart, pana la Michel Roux si Pierre Herme. Mai complicat mi se parea! Am gasit aluatul oparit pentru choux numai cu apa, apoi francezii spuneau ca pentru choux pastry trebuie sa faci o combinatie de lapte si apa in parti egale. Apoi 4 sau 5 oua batute, cantarite si adaugate, faina pusa cand apa si untul sunt pe foc, altii ca trebuie sa dai cratita deoparte. Sa le ungi cu albus, sa le coci adaugand in cuptor o cratita cu apa. Eram si mai in ceata!
Am scos din biblioteca biblia French Cooking a lui Vincent Boue si Hubert Delorme si am incercat si am incercat si reteta lor de coji pentru eclere. Ideea este ca in mai toate retetele cantitatile erau aceleasi, mici diferente la tehnica, insa totusi ceva nu mergea bine.
Sigur va amintiti de vara trecuta cand m-am laudat ca mi-am schimbat bucataria. Adica de acel moment cand dupa 20 de ani m-am despartit de aragazul meu antic si in viata mea si-a facut aparitia cuptorul electric. Ala pe care nici acum nu am ajuns sa-l folosesc la adevarata lui valoare si inca mai ne imprietenim, desi i-am citit manualul din scoarta in scoarta, si nu o data!
Ei bine, el se pare ca era problema. Sau mai bine zis eu, ca nu-l reglam cum trebuie pentru a avea cojile de choux perfecte, adica usoare, aerate si crocante. Apropos, stiati ca cel care a folosit prima data aluatul oparit a fost un patiser italian, Popelini, angajat de regina Frantei Catherine de Medici, iar reteta de choux pastry, asa cum o stim astazi, dateaza din secolul 18? Si ca se foloseste de la eclere, profiterol sau choux-uri pana la chouquette, religieuses, croquet en bouche, Paris-Brest sau Saint-Honore?
Pai daca in vremurile alea se putea, cu ajutoarele din bucatarie pe care le avem acum era musai sa fac si eu eclere si choux-uri! Am zis! Atentie, rabdare si incapatanare, cam asta era ce aveam nevoie. Si apoi, clar ca se fac usor.
De ce m-am ambitionat asa? Pai toata lumea le face si, desi stiu ca nu sunt eu marea experta in ceea ce priveste patiseria, provocarea trebuia acceptata. Si da, gogosele de choux sunt atat de versatile, ca nu ai cum sa nu gasesti ceva cu care sa nu le poti umple. De la crema de vanilie si frisca, choux a la crème, pana la crema de ciocolata sau cafea, crema de fructe sau, in varianta de aperitive, de la crema de branza, icre, pateu pana la crema de somon sau salate.
Cei mai multi le fac cu umpluturi dulci insa, zic eu, ca niste mini-choux-uri aperitiv sarate vor conferi un aer chic unei mesei festive. Si cum la romani nu exista masa fara un aperitiv bogat, sunt gustarea rece perfecta, cat sa ne faca pofta de mancare. Sau antreul pentru atunci cand organizam un bufet suedez, mai ales ca putem sa facem cojile de choux cu 1-2 zile inainte. Ziceti voi daca nu-s potrivite pe masa de Craciun sau Revelion, cand toti incercam sa avem preparate speciale? Iar daca nu vreti un aperitiv cu branza, puteti sa le transformati intr-unul cu somon sau cu pateu sau cu ce mai vreti voi. Daca mie mi-au reusit, nu are cum sa nu va iasa si voua! Sa va fie de folos!

Vezi reteta