Prajitura rasturnata cu portocale este desertul pe care eu il fac in fiecare iarna, fara sa fie vreo ocazie speciala, doar pentru ca e sezonul lor! Le gasim acum mai bune, mai parfumate si mai zemoase ca oricand. Asa ca ar fi pacat sa nu profit de portocale si sa nu le folosesc cat mai mult.
Pentru copilul din mine inevitabil iarna are miros de portocale, insa atunci le gaseam atat de rar si le mancam cu atata pofta (asta daca dupa ce stateam la coada cateva ore bune aveam noroc si nu se terminau intre timp), ca nici una nu mai ajungea in prajituri cu portocale. Singura “urma” care ramanea dupa ele era coaja de portocala pusa la uscat sau intr-un borcanel cu zahar in frigider. Acum le gasim pe alese tot timpul anului si sa faci un desert cu portocale nu mai e cine stie ce chestie exotica.
In ultima vreme m-am indragostit de portocalele rosii. Numai ca nu se gasesc mereu, precum suratele lor, portocalele clasice. Asa ca intre ianuarie-inceput de martie sunt cu ochii pe ele, pentru ca au o aroma deosebita, usor amaruie si mai pregnanta decat cea a portocalelor obisnuite. Si tare bine le mai sta intr-o prajitura rasturnata.
Asa ca in weekend, momentul nostru de rasfat, cel in care musai trebuie sa fac ceva dulce, caci un desert la cafea este obligatoriu si parca nu simtim ca ne putem ridica de la masa fara o prajiturica la final, s-a intamplat o prajitura pufoasa cu portocale si ricotta.
Desi initial vroiam sa fac un pandispan cu portocale, mi-am adus aminte ca am in frigider o cutie cu ricotta care statea sa expire si mi-am zis: de ce sa nu o bag in seama si pe ea? A iesit o prajitura pufoasa cu portocale, delicata si aerata. Si asta fara sa separ ouale, fara grija ca nu creste, totul se face intr-un singur castron si iese la fel de buna ca un pandispan.
Pentru mine o felie a fost prea putin. Caci, dupa ce am scos-o din cuptor si am ridicat tava, o explozie de arome au inundat casa: portocale parfumate, vanilie delicata si un gust subtil de unt. Desi stratul de fructe este initial asezat la baza prajiturii, iar deasupra blatul dens, usor umed, atunci cand o intoarcem lucrurile se inverseaza. Sucul lasat de fructe in timpul coacerii insiropeaza si parfumeaza prajitura pufoasa cu miresme minunate. Are tot ce-i trebuie! Blat usor insiropat, iar deasupra un strat dulce acrisor. Rapida (asa cum imi place mie), cu ingrediente putine si ieftine (sigur in frigider am niste oua si unt, ca zahar si faina nu-mi lipsesc!) si prajitura asta simpla cu portocale ne-a facut ziua mult mai frumoasa (o sa si vedeti in film ca, de bucurie ca e gata, a aparut si soarele). De fapt, pentru mine toate prajiturile cu fructe sunt minunate si, daca mai sunt si usoare, cu atat mai bine.
Cu o textura perfecta, deloc inecacioasa, chiar usor umeda, ei bine, iar dau din casa, dar ai mei nu mai aveau rabdare sa se raceasca prajitura cu ricotta (buna idee am mai avut ca sa o pun), am taiat-o mai mult calduta. Dupa masa de pranz ne-am cuibarit in varful patului, unii cu o carte, iar altii cu o cana de ceai si fiecare cu farfuria lui. In casa mirosea ametitor, iar prajitura cu portocale ne-a rascolit simturile si amintirile si ne-a incantat papilele gustative.
Eu v-as mai povesti despre prajitura asta atat de buna, dar ma gandesc ca poate va grabiti sa plecati dupa portocale. Sa va fie de folos!