Salamul de biscuiti este pentru cei mai multi dintre noi reteta copilariei, nu-i asa? Cred ca a fost primul desert rapid, pe care l-am facut singuri singurei de la cap la coada. Era ieftin si cu ingrediente la indemana, pentru ca nu era nevoie decat de biscuitii tari ca piatra, pe care ii gaseau mamele noastre destul de usor la alimentara. Si uite asa, orice biscuit cu care puteai sa spargi nuci sau chiar capul cuiva devenea super desertul vremurilor acelea.
In copilaria mea cred ca nu exista sarbatoare sau aniversare fara salam de biscuiti si parca niciuna dintre prajiturile pregatite de mama nu imi placea mai mult. Rahat, stafide, nuci, fructe din compot, visine din visinata, orice adaos era binevenit, in functie de ce avea la indemana. Singurul lucru care nu-mi placea, fiind un desert fara coacere, era ca trebuia sa astept cateva ore bune pana sa-l pot gusta. Tocmai de aceea mama il facea seara (de cele mai multe ori dupa ce ma culcam, ca sa nu o zapacesc) si a doua zi, langa o cana cu lapte gaseam si surpriza: salam de biscuiti cu nuca. Mare fericire!
Caci, da, nucile erau nelipsite din salamul de biscuiti de la noi de acasa (stiti voi, dealurile pe care am crescut erau pline de nuci, iar toamna mainile mele erau vesnic colorate). Si totusi se pare ca originea lui vine din Italia (chocolate salami) si Portugalia (salame de chocolate) unde se folosesc in compozitie, pe langa biscuitii rupti si cacao, unt, oua si uneori alcool. Adica pentru ei nu este banala reteta cu biscuiti varsati pe care o facea mama. Dar in vremurile alea dintr-un “vailing” de biscuiti, ieseau cateva bucati zdravene de salam de biscuiti simplu si desertul era asigurat. Si era cel mai bun si mai bun!
Ei bine, zilele trecute am vrut sa ma intorc in copilarie, doar ca nu am facut nici pe departe salamul de biscuiti, reteta clasica. Asa ca salamul de biscuiti de astazi este si mai simplu si mai rapid si, cel mai important, ca acesta mi-a fost scopul, fara zahar. De fapt salamul de biscuiti cu mascarpone si ciocolata, caci despre el este vorba, are zahar doar din fructele confiate pe care le-am folosit. Deci nu am facut acel sirop, pe care am vazut ca unii il fac cu lapte (mama ne facea mereu salamul de biscuiti fara lapte, probabil pentru ca il mancam atat de repede, incat nici nu se punea problema sa fermenteze). Si am mai facut ceva, o bucata de salam de biscuiti cu ciocolata in forma sa clasica, si, din jumatate din compozitie, o prajitura cu biscuiti si ciocolata (o sa vedeti voi in filmulet). M-am gandit eu ca prajitura parca arata mai elegant (si, da, colturile au fost ale mele!). Inutil sa va spun ca a disparut a doua zi, dar am avut musafiri si stiam ca asa o sa se intample!
As spune ca este o prajitura ieftina si rapida, insa, tocmai pentru ca e atat de simpla, trebuia sa fie si un “ceva” (aceeasi problema din copilarie): salamul de biscuiti trebuie sa stea la rece cateva ore bune, pentru ca biscuitii sa se inmoaie, aromele sa se intrepatrunda si prajitura fara coacere sa isi pastreze foarte bine forma. Buna si vara cand e cald si nici gand sa pornesti cuptorul, buna si iarna, buna oricand vrei sa te alinti cu ceva bun.
Si, ca la orice reteta simpla, stiti care este secretul salamului de biscuiti? Ingredientele folosite! O sa va las mai jos cateva sfaturi astfel incat salamul de biscuiti cu mascarpone si ciocolata nu doar sa va trezeasca amintiri placute, dar sa fie un fel de salam de biscuiti suprem :) Sa va fie de folos!